..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 22 august 2016

Piata "libera"

.
Cum ne este imbunatatita viata de capitalism, de exagerarea pietii libere...

Nu stiu cum, dar stiu cu siguranta ca ne transforma viata  punandu’ne in situatia de a inota in multiple ape cu piranha.

Ai nevoie sa iti alegi banca la care iti deschizi contul, la care vei avea cardul prin care vor trece toti banii castigati de tine? Tu – simplu (alege orice meserie obisnuita) – trebuie sa ai nivelul de expertiza al unui profesionist in domeniu pentru a te feri de bancile care ofera servicii proaste, care au o taxare greu imaginabila, in conditiile in care tu le dai(!) banii tai lunar.

Ei sunt bancheri, tu esti simplu (alege o meserie). Statul nu te protejeaza. Iit pune doar la dispozitie aceleasi unelte pe care i le pune si bancii. In timp ce ea are angajati specializati in drept si tu... ai o gramada de alte probleme de rezolvat in fiecare zi.

Ai nevoie sa alegi orice cumperi... ei sunt organizatii puternice, antrenate cu un singur scop, sa iti ia cat mai multi bani din buzunar si sa iti returneaze cat mai putina valoare astfel incat ei sa obtina profit(!).

Iar statul... nu te protejeaza. Fiinca tu nu esti nici macar votant. Ci esti publicul tinta al agentilor economici care pot oferi (si o fac) guvernantilor resurse materiale pentru a te convinge sa ii votezi pe unii sau pe altii.

Cu banii tai. Cu profitul lor, adica cu minusul-valoare pe care ti l’au oferit in toate produsele pe care le cumperi.

De la scobitori la case.

Viata ta se transforma in inot liber intre bancuri de piranha care iti tintesc buzunarele, timpul, informatiile personale, energia... orice.


Fii liber, bea o Coca-Cola!

"Piata libera" nu exista, cel putin in definirea aberanta plasmuita de John Smith. Ci este de fapt o zona sub domnia legii junglei care la nivel economic inseamna ca "piata" apartine celui mai tare. Iar cel mai tare nu este determinat de cel mai util social ci cel mai hraparet social. 
"Piata libera" inseamna domnia jefuitorilor. Acela care jefuieste maicu spor (profit), acela este mai sus, aceluia i se ofera mai multa putere pentru a continua jaful.


.

miercuri, 27 iulie 2016

Introvertul intuitiv

.
  Cu mr. Jung am o relatie amestecata. Uneori il vad ca imi exprima ganduri nedestinate exprimarii, alteori il vad ca se limiteaza, se impiedica si nu vrea sa iasa in larg... si alege o abordare stramta, ca un inotator care nu trece de geamandura.
  Dar astazi iar am gasit ceva superb la el. Si tare as fi vrut sa’mi spuna cineva asta acum 20 de ani. Macar 20.

  “cand traiesti in conditii comune exista probabilitatea crescuta de a se intampla multe lucruri impredictibile. si atuni ai nevoie de intuitie pentru ca este imposibil sa spui prin perceptiile organelor se simt ce este pe cale sa se intample. (aceasta este si o limitare a stiintei, cotonogita de “masurabil”)

varietatea intuitivului introvert este dificila intrucat acesta are intuitii legate de factorul(~) obiectiv, de "innerworld" iar aceasta este firesc foarte greu de inteles pentru ca ceea ce vede el este iesit din comun. si nu ii place sa vorbeasca despre. daca nu este un prost. pentru ca (...) oamenii nu il vor intelege.    

cand introvertul intuitiv va (ar) spune ceea ce percepe cu adevarat, practic nimeni nu l'ar intelege, ar fi un neinteles, astfel ca ei invata sa tina lucrurile pentru ei si cu greu ii auzi vorbind despre aceste lucruri. acesta este un mare dezavantaj. dar este un avantaj enorm din alta perspectiva. (...) in relatiile umane: in prezenta unei persoane au imagini interioare care le dau informatii poate chiar complete despre partener(ul de discutie). sau in  prezenta cuiva complet necunoscut ei cunosc o parte importanta despre persoana din fata lor. si (poate) nu sunt constienti si vorbesc despre... si intra in foc.

introvertul intuitiv are o viata foarte dificila, desi e una din cele mai interesante vieti.


.

vineri, 24 iunie 2016

Noi vs multime

.
Ni se tot arata asta:



Si de fiecare data imaginea e insuficient interpretata. Cei care au si un dram de cultura stiu(!) ca o multime nu va fi capabila de asemenea miscari. Indivizi da, insa grosul multimii niciodata. Pe acest joc masluit s'au si bazat cei de la putere cand au acceptat democratia ca forma de guvernamant. Stiau din start ca le va fi mult mai usor sa se erijeze in conducatori legitimi fiindca multimea... e multime. Nu are forta decizionala, nu are gandire, e incoerenta, e neomogena.

De fiecare data cand ni se arata imaginea asta... se confunda “noi” cu “multimea”.
Si se tot spune ca noi avem puterea. Noi avem puterea...

Mai precis, de fapt, multimea este cea care ar(!) avea puterea.
Si multimea chiar ar avea’o.
Daca nu ar fi exact ceea ce este: multime!

Diferenta dintre noi si multime. “Noi” suntem cativa indivizi agregati prin elemente comune, gandiri similare, cu un set coerent de idei. “Noi” suntem un grup.

In schimb, pe de o parte multimea este o masa incoerenta, neagregata, cu componenta divergenta.
Pe de alta parte multimea este acel actor social caracterizat prin capacitate decizionala proasta, usor manipulabil!

Din acest motiv democratia este un joc masluit.

Il avem (a) pe Erasm (din Rotherdam), unul din cei mai ferventi sustinatori al introducerii democratiei considerand viabila varianta in care votanti sunt doar unii membri ai societatii, nu toti trepadusii lipsiti de minime facultati cognitive, de minima cultura...
Si avem acum (b) votul universal. Unde multimea este actorul principal, care evident joaca dupa cum i se spune. De catre regizor, scenarist... si altii.

Aveam o sansa pana la introducerea votului universal. Acum e prea tarziu. Cei care ar face regulile de triere ar fi – evident – cei de la putere, evident in interes personal. Iar pe de alta parte, prostul de rand, imbecilul, obisnuit atata timp sa fie numit om intreg in timp ce principala lui placere e sa ragaie dupa bere la fotbal in fata televizorului... nu va mai fi renuntand la titlul nemeritat pe care l’a primit. La rolul dominant pe care il are. 

Pentru ca prostul este folosit de catre guvernanti ca masa opresiva impotriva celor inteligenti. De fiecare data cand exista pericolul ca unul, sau mai multi indivizi inteligenti sa impinga la corectarea societatii este trimisa prostimea impotriva lor... Fie ca prostimea e imbracata in haine de mineri, fie ca e imbracata cu hainele fortelor de ordine, fie ca sunt hipsteri ce isi schimba directia rapid dupa orice e considerat a fi la moda!

 .

miercuri, 8 iunie 2016

Electrica Moto

.
E clar, ma pot apuca de inca o meserie: mecanic moto. E la cautare, mecanicii-electricieni sunt rari – deci concurenta comoda, etalon - pentru comparatie avantaj eu.

Cum am ajuns la concluzia.

De cateva zile motorul meu (the Marauderul reborn’uit) se naravise. La pornire ba ma trezeam ca i se dispare curentul din instalatie, cu un sunet de releu clansat, ba pornea si dupa o jumatate de minut, sau un minut, sau doua, sau mai multe, sau la un hop sau pur si simplu, motorul murea. Brusc. Cu tot socul tras.

Asta se intampla – cumva miraculos care rimeaza cu fraudulos – doar cand motorul era „inca rece”.

In ultimile zile il pacaleam tinand acceleratia trasa o idee, nelasandu’l la relanti decat cand nu aveam altufel cum.

Ieri… insa ieri… s’a prins. Si eu m’am prins ca e mai insistent asa ca am fost si mai insistent. Cu acceleratia vs relanti. Dar a prins momentul – magarul – si mi’a facut pocinogul. In mijlocul intersectiei. Primeia prin care treceam, asa ca macar eram aproape de casa. O jumatate – poate – de ora l’am tot rugat. I’am desfacut niste aparatori, am intrat in el si am gadilat fire, cabluri, sigurante, alte sigurante, gadilat cu mana, gadilat cu un creion de verificare sigurante.

Ba nu scanteia, ba nu curenta.

Cu tristete in suflet – si mai apoi in bratele cu care – am impins la el catre casa.

Durerea era amplificata si de faptul ca ai mei mecanici sunt in partea cealalta a urbei. Si nu mai vroia sa mearga macar pana la ei. Si insemna platforma, timp, bani.

Il las acasa, legat de gard, ca pe un caine in lant.

La biurou fac o lista cu toate simptomele si observatiile aferente, pe hartie.

Cu ea in dinti ma duc la mecanici. Si le spun the trista veste, durerea.

Amandoi convinsi ca legatura de masa pe cadru care imperfecta de la diverse este. Sau de la depuneri pe o mufa de la siguranta main - cea de 30 de amperisori.

Le spun ca voi cauta si voi perfectibiliza acea legatura.

Inapoiu la biurou caut pe net unde se afla ea. Nu, netul nu’mi spune. Insa imi spune altuceva. O poveste despre un modul MMM (mysterious module m…) care inlaturat te fericeste cu scaparea de slow start.


Sa’i dea barbosu’ sanatate! La mine nu era problema asta dar tot a ajutat. Enorm.

Caut pe net sa aflu care e totusi ratiunea de a exista a acelui modul misterios si care sunt efectele inlaturarii lui. Pai efecte directe se pare ca nu’s. Doar indirect - ca nu mai esti protejat in caz de o anumita calamitate sa nu se raspandeasca la alte pese. Un fel de apendicita.

La mine fiind clar o problema electrica – de pornire – merita verificata trebusoara.

Ajung acasa, cam pe intunerec, caut contactul de masa la cadru. Si caut... si caut... apai cauta’l tu ca io nu’l gasescu!

Si hai sa vad care e treaba cu modulul meu. Inca il am, proprietarul anterior nu l’a operat de apendicita. Il scot, ii fac o punte temporara pe doua din cele trei fire... merge brici. Opresc-pornesc de cateva ori... ura, merge! Si las pe a doua zi de dimineata, pe lumina sa fac operatia definitiva.

Pana dimineata imi zic ca totusi hai sa pun modulul de la celalalt motor (the Marauderul dead-dauna-totala).

Dimineata. Fac testul cu modulul luat de la celalalt. Merge. Il bag in locasul lui, inchid tot, dau sa pornesc. Eu dau dar el nu porneste. Parca eram cu toata tarasenia de la capat.

Iar desfac, las modulul in locasul lui, scot doar firele, fac punte, merge. Inchid dau sa pornesc. Eu dau, el nu porneste.

Iar desfac, scot modulul din locas, il leg la fire. Merge!

Misc de firele de pe langa locasul ala. Totul ok. Ma uit putin luuung... si apas pe unul din peretii locasului. Bang – opreste motorul! HA! Evrika!

Inchid, plec fericit. Partial, pentru ca a mai ramas ceva bizar cu becul de pozitie. Ok, ars-ars, dar de ce are efecte asupra instalatiei, de ce imi opreste uneori curentul?

Ajuns la birou, desfac farul. Ca sa vad cum arata becul, sa caut altul. Eventual led (consum mai mic, rezistenta mai mare la vibratii).

Si observ ceva... unul din firele care duc la bec... desprins. Inca mai am letconul la birou, nu l’am dus acasa. Ura! Lipesc firul cu simt de raspundere, pun farul la loc, totul merge mi-nu-nat!

Dupa cum spunea nenea Toma Caragiu „in acest mod simplu...” iata ca am ajuns la concluzia ca as fi bun si de mecanic moto, pe parte de electricitate unde rar(!) gaseti pe cineva sa se bage.

Acestea fiind spuse, sper sa foloseasca cuiva povestea de mai sus. Asa cum mine mi’a folosit clipul cela de pe iutub.
.

marți, 7 iunie 2016

Alegeri si manipulari

.
Au fost alegeri. Locale. Firesc, scor trist. Cel mai trist, ca oricum toate erau triste. Pai, dupa ce la ultimile alegeri – prezidentiale – PSD’istii au iesit cu „ai lor au furat mai mult ca ai nostri” acum s’au organizat mai bine. Dar dupa alegeri…




Este o masiva campanie media care legitimeaza castigarea lor de catre PSD, cu mesaje care afirma ca romanii ar fi votat PSD. Stiti, in genul campaniilor care chiar au efect, cu imprastierea pe feisbuc de caricaturi cu mesaje.

Dar hai sa numaram putin!
Doar 1 din 3 oameni au votat. 
Doar 1 din 8 au votat PSD! 
2 au votat altceva, 5 nu au votat!

Romanii nu au ales PSD, ci au ales sa nu mai legitimeze aceasta clasa politica.
Insa manipularea media prinde. 

Si se cimenteaza minciuna ca "romanii au ales PSD" sub pretextul unor glumite derivate din acest subiect. Pentru ca astfel se insinueaza in mintea celor multi ideea ca asa ar fi stat lucrurile.

Este o criza a clasei politice, a sistemului, dar atentia este deturnata catre victoria PSD, legitimand'o, ca si cum grosul populatiei ar fi votat intr'adevar cu hotia.
.

joi, 31 martie 2016

Cotidiene

 .
Mai întâi o zi in care ajungi la birou si cauți cheia de la roll-box. Si cauți. Si cauți.
Ok, nu o ai.
Te sui pe motor si te întorci acasă. Si cauți. Si cauți. Descarci tot rucsacul cu echipamentul de kendo pe canapea.
Ok, nu o ai.

Cheia era legata într’un mănunchi cu un card de acces si cu un stick USB. Cu o imagine de linux sau w7. Si niște scanuri de documente personale. Futu’i!
Te întorci la birou. Măcar roll-box’ul e descuiat.

La prânz nu ti’e foame. Mai faci un drum pana acasă si mai dai o tura prin toate cotloanele buzunarelor de la rucsac, de la geaca.
Știai ca șoferii de zi sunt mult mai distruși decât șoferii de rush hour, dar... când ai de a face cu ei de pe motor ăștia capătă cu totul alta dimensiune. Daca i’ai împușca pe toți ar fi chiar o acțiune de sanitizare utilă...
Ok, a dispărut.

E a doua oara când se pare ca ți’au atentat la buzunare, la vestiare, elevii care fac baschet la Jean Monet.

Cat de cretin trebuie sa fii ca sa umbli in buzunarele gecii unui motociclist îmbrăcat in piele care a ales sa se bată cu săbii... for fun?

Apoi iți vine un ticket in care un careva vrea sa modifici un utilizator. Nu se numește x ci y si nu este in compania a ci b. Sa... „modifici”! Un fel de „va rog să’mi modificați bicicleta, sa nu mai aibă doua roti ci 4 si sa aibă motor. Si să nu se mai numească bicicleta ci mașina”.

Iar când te uiți mai atent respectivul utilizator dorit nou exista deja. Deci ti se cerea pe x sa il modifici in y când y exista deja.

A doua zi individul redeschide ticketul întrebând ceva complet diferit si imprecis „adică toți utilizatorii pot introduce date pentru toate punctele de lucru”, reușind sa creeze o întrebare cu sensurile posibile e genul a. apa e uda sau b. apa e uscata? Întrebare pusa in condițiile in care tocmai primise o lista cu conturi de utilizatori si parole si i se spusese ca trebuie început lucrul in aplicație.

Asta in condițiile in care ai dormit mai mult nu. Pentru ca pur si simplu. Undeva pe la 5 te’ai trezit. Cele doua locurile in care pisicile stăteau pe tine dogorea si era fierbinte as hell. Si se mai si mișcau. In somn. Ele dormeau pramatiile.
Life is fun...
 .

luni, 21 martie 2016

(in)Evolutie

.
In adolescenta mea era o mare avalansa de cerinte (acuzatii formulate a priori) care puneau la colt barbatul nesimtitoriu si il admonestau pe adolescent ca vrea sa faca sex cand de fapt ar trebui sa faca (numai) dragoste.

La vreo 20 de ani distanta… femeile s’au razgandit.

Intre timp au aflat ca o pot duce easy, fara bataie de cap, folosindu’se de sex. In variate forme. Vizuale, verbale…

Acum, peste tot vezi femei sugerand sex on daily basis (vizual, verbal…), profitand din asta (primind direct avantaje materiale, sau indirect prin faima - renume, sau doar orgoliu marit ca un ficat in ciroza) uneori chiar refuzand dragoste (prea multe complicatii), alteori nedumerite de ce nu dragoste.

Femeile sunt cele care predomina in dezbracare peste tot, oferind versiuni vizuale, verbale pentru sex, nu barbatii. Pe pornhub, pe facebook, in scris pe bloguri, pe strada, la birou... in reclame... oriunde.

Femeia de acum douazeci de ani dorea dragoste.

Acum, ea prefera sex.

Apoi (se) plange. 
Ca e objectivizata sexual.
Si urla ca e inteligenta.
Si ca vrea sa fie ascultata.
.

Generatiilor Porn

.
Urasc atat a da sfaturi in gol, adica cu titlu general, neadaptate unei situatii anume, cat si in gol, adica nu-se-stie-cui, fara verificarea in prealabil daca nu cumva adrisantul  este better off, intrucat daca nu a ajuns singur la asa ceva, poate ca nu ii este destinat sa...

Dar.
Fiindca iaste o mare avalansa de porn in vietile celor mai tineri decat mine, iar ei nu au avut norocul de a afla mai intai cum arata lucrurile astea cu candoare, ci au invatat direct din "18+", cu vulgaritate simpla, se va fi facand o exceptiune.

Asadar, randurile de mai jos sunt pentru cei care vor dar nu stiu cum. Sa experimenteze si altceva decat banalitatea mizera invatata de pe net, din site'urile cu filme cu bucile la vedere. 
Sunt deja mult prea multe studii care arata efectul devastator al pornului asupra adolescentilor sau tinerilor care avand inca "dinti de lapte" in acest domeniu, nu au maturitatea si echilibrul necesare pentru digerarea lui.  

Se poate face si altfel decat descriu mai jos, insa acel altfel e la indemana oricui... e simplu de aflat. Ceea ce scriu aici am observat in niste ani de experienta ca... e nevoie de some hints.

Intreaba'te des ce simti nu numai fizic ci si sufleteste. Incearca sa simti ce traieste celalalt, in acelasi plan. Cauta mai mult senzatia sufleteasca (ori emotionala) decat cea fizica ("simtirea" fizica e foarte la indemana, drept care nu risca sa fie ignorata - cum "pateste" cea sufleteasca).
Incearca sa gasesti / inventezi noi moduri de a mangaia (fie cu mainile, fie cu buzele, fie cu ce iti mai trece prin minte). Vezi care mangaieri au efect si rafineaza'le, perfectioneaza'le pe acelea. Cauta o betie a simturilor. De tot felul.
E de dorit sa permiti partenerului libertate de miscare, cu exceptia cazurilor in care este evident intentionata lipsa acesteia (de o parte, de alta sau de ambele).
Sa eviti miscarile bruste de rotire a trupului, a bratelor / picioarelor - aceste miscari sunt cea mai buna reteta pentru loviri accidentale, respectiv situatii stanjenite sau stanjenitoare.
Sa nu te lasi greu pe partener blocandu'i respiratia ori miscarea (evident, se pastreaza exceptarea de mai sus).
Sa te gandesti constant ce simte, ce recepteaza.
Variaza (la nesfarsit) intensitatea, locul, directia mangaierilor.
Misca'te si lent, cu "meaning". Adauga componenta sufleteasca sau emotionala miscarii fizice.
Ori daca pastrezi aceeasi mangaiere, da'i profunzime, fa'o lenta si incarc'o cu "meaning" (sa nu fiu inteles gresit, mangaiere profunda nu inseamna neaparat apasata, la fel de bine poate fi extrem de suava).
Intreaba'te care sunt zonele sensibile - neplacute ale celuilalt si evita'le (ex: apasarea pe ochi, apasari pe stomac, eventual cu cotul, crearea presiunii in urechi - pe timpan).
Evita rigiditatea creata de tensiunea "momentului", pastreaza o atmosfera destinsa - fa'o mai intai in interiorul tau, abia apoi vei putea sa oferi exterior aceasta atmosfera.
Din cand in cand transforma o astfel de intalnire in joaca de'a dreptul. Cu rasete, glume, tot tacamul.
Ascunde / pastreaza in apropiere o sticla cu apa. Vi se va face sete, iar plimbatul la bucatarie dupa apa imediat dupa, cand genunchii nu te mai tin nu e o fericire. Poate fi un subiect amuzant, dar preferi sa'l eviti de regula.
.


joi, 17 martie 2016

Yamaha RX-V679 review

.


I needed a decent sound for bedroom using NAS stored music. No small all-in-one did it for me (either sound or network capabilities were awful). So I’ve updated (replaced) my Denon with Yamaha RX-V679.

Bellow I’ll be not talking about sound, only about “other stuff”. Who wants only sound should definitely not be looking here.

After about 5 hours of… it.

Wrong at conception level:

1. Too many settings (almost all) need a TV / monitor connected, and not just anyone but a HDMI capable one. I have a very decent to almost awesome monitor, perfect functioning, but only DVI and VGA input. I do not find wise to change a good working monitor just for a music player device who was not cheap at all. (later edit: found after firmware update and a few restarts the webpage administration - I think all config are there also)

2. If you are using a non-HDMI monitor / TV than you have no way to change resolution – and that device will shut down after about 30 sec (using a HDMI to DVI adaptor). HDMI to VGA adaptor not working at all. So you have about 30 second window to quickly do what you need and off you go.

3. No control from PC (although I’ve found somewhere on internet that it would be existing a - small - webpage with few functions, anyway… not working if it exists). (later edit: after firmware update and a few restarts is working)

4. It is impossible to change trough all input sources using front panel (you can choose from front panel about 4 sources – and digital coaxial input is not one of them). (later update: found it, there is a pair of left-wright keys that are changing trough all input sources)

5. It is impossible to use digital input only for zone 2 (you can have digital sound only if you synchronize it with main zone).

6. You are able to activate zone 2 but it won’t work by default. You get a confusing and very intriguing message “volume fixed”. Why not plain simple: “disable bi-amp”? Or why the thing is not doing that since you clearly chose to use zone 2?! You should read a lot of stuff on manual or on internet to find a strange configuration for bi-amp that is denying zone 2. Bi-amp should be off by default (because a. it has definitely less users and b. who is using this will certainly look for his setup) and / or (again) zone 2 activation should by default make change in bi-amp status.

7. USB connectivity ad a series of app control features are only for (Apple brain-washed) full iOS users.

8. Bluetooth security (peering code) is absent, any near passer-by can connect, you have no way to enforce it – only choice is to stop Bluetooth (TV / monitor with HDMI needed again for each on / off…);

9. At DSP level you have to choose from 2.0 or 7.1. No 2.1. (later edit: depending on the app you are using for control)

10. No power button that shut down the whole machine. Power button only affect zone 1.

11. USB input only from FAT32 (or FAT 16 J!) formatted… USB. Who (…) is still using that format?

What was working:

1. WSP wireless connection (I really was surprised);

2. Bluetooth connection (for anybody L !).

What was not working:
1. Network cable connection(!);

2. Firmware check on apps: they were constantly false informing that the latest firmware is installed (obviously, was not);

3. MusicCast not connecting. At all. Connect button was only doing his other function.

4. Somewhere on the web I found that for PC it is a webpage with few functions – if it is, not functioning;

5. No Internet Radio available;

6. In party mode only DSP 7.1 available – horrible empty sound on 2.1 system.

7. Wireless setting info migration from phone to device – as some reviews describe it. It might be working – again – only for Apple phones.

After firmware update (before this point I was ready to pack it up and send it back):

1. MusicCast is working (yay!);

2. Party mode more customizable (yay!);

3. Internet Radio available (yay!).

I was expecting something a lot different from Yamaha, for an adult product (his successor is just about to be released). 

Later edit:
After a few restarts (for Yamaha and router) the webpage administration came to live. And it seems to have almost – if not all – functions available.
Also, I have found on front panel a button to walk through all input sources.


And a big no-no for Yamaha. I put this review on their site. And… they are not showing it. They are filtering bad reviews… For this kind of lies I think about returning the device. I do not like the idea that some of my money goes to a company that lie on daily basis, as a work procedure.
.

miercuri, 16 martie 2016

Amenzi birocratice

.


Cu ce iti mai freaca timpul si neuronul incompetenta, nesimtirea si birocratia sistemului nostru.
Mergi la mare. Asa, pe la sfarsitul verii…
Trece timpul.
Trece toamna.
Trece iarna
Si in plina primavara sistemul te pune pe drumuri.
La… Posta Romana!
Unde firesc iti pierzi minim o ora din viata chiar si daca vrei doar sa dai buna ziua.
Si afli… ca sistemului nu i’a mers ceva si platile nu au ajuns la… destinatie.
Asa ca taxa ta de pod pe care ai platit’o la o benzinarie… a intrat in buzunarul nu-se-stie-cui si tu iti iei amenda!
Si uimitor… totusi dupa mai bine de o jumatate de an tu iti amintesti ca la prima benzinarie era buluc si nu le mergea… sistemul. La a doua benzinarie te’ai oprit si ai platit.
Nu conteaza!
Ei sunt incompetenti, nesimtiti iar guvernantii mafioti asa ca… tu(!) ai de umblat pe la fenomenla Posta Romana, pe la Circa Financiara… (ca doar nu poti plati o amenda oriunde, ce… chiar vrei sa scapi – nevinovat fiind – de timp pierdut, evident IN ORELE DE PROGRAM?!), tu ai de platit… iar ei… mai primesc niste bani in plus, necuveniti.
Ca doar nu este datoria lor sa reclame ca n’ai fi platit intr’o perioada de timp rezonabila, in care sa mai existe riscul sa ai acea chitanta la tine. Ei au voie sa reclame oricand, ca tu(!) cetatean comun esti obligat sa iti tii in casa ditamai arhiva de facturele si chitantuci de peste tot! Sa nu arunci nimic! Sa fii o extensie a stupizeniei, a imbecilitatii lor birocratice!

Iar daca peste cativa ani printr’un miracol cineva descopera ca te’au pus pe drumuri si ti’au luat bani aiurea… ghici ce(!): tu vei fi dator din nou sa iti pierzi timp, sa depui dosar (evident cu hartiute vechi de ani de zile!), sa umbli pe la ghisee… fiindca ei au facut ceva gresit (asa ceva se intampla fix acum cu taxa de poluare).
.

vineri, 4 martie 2016

40

.
de cand cu 40 asa o stare de la dracu! am capatat...

un chef de a arunca totul in aer si a ma duce undeva departe... in nicaieri.

azi ca sa reusesc sa ies din casa m'a ajutat doar faptul ca merg cu motorul - din nou cu marauderul - l'au repus ieri mecanicii in functiune. si merge intr'un fel care ma unge pe suflet. ploaia? doar un mod de a simti mai puternic ca sunt pe motor. vant? frig? bring it on!

iar acum la birou am brusc chef de glume. si mi'amintesc ca bipolarii sunt considerati de mai multi psihologi ca fiind persona non grata - la terapii.

in conceptia mea / toata viata am considerat - ca 40 e inceputul sfarsitului. si atingand 40 - mai ales in conditiile astea, fara un drum clar, sigur, stabil... e un pic cam neplacut.

cred ca voi face o oarecare schimbare de perceptie... mi'a zis ea ceva care mi'a dat de gandit. ca teoretic pot trai inca 40. si nu e imposibil. ceea ce m'a facut sa realizez ca de fapt as putea avea in fata mai mult timp decat am trait pana acum. fiindca pana pe la 10-15 ani e o perioada mai lipsita de proprie initiativa, sta mai mult sub initiativa parintilor. iar ceea ce am avut eu pana la vreo 30-34 chiar nu as putea numi trait. dar de acum... it might be. 

 .

miercuri, 24 februarie 2016

Securitate a la Microsoft

.
            ...acel moment când a trecut ceva vreme de când ai ștudiat windowsul.
Si te lupți cu outlook să accepte noua parolă. Si el nu si nu! Se opune!

Si pui câteva cuvinte de bine la ei pe site si afli ca e known bug.

Ca la un moment dat s’a inventat in vindoză o chestie numita „credential manager” (kind of password manager) numai ca e transparenta pentru utilizator. Nu alegi sa o folosesti, nu alegi... mai nimic.

Si acolo sunt colectate si ținute mai toate parolele folosite. Iar din când in când voila duda... softurile care folosesc parolele nu le mai pot actualiza pe cele vechi! Si nu le mai poți folosi!

Deci: pentru ca windows are dude, nu le lasă nici măcar pe celelalte softuri sa facă lucruri banale...

Asa ca acum (de ceva vreme) daca cineva iti stie parola de la windows are cum sa iti afle parolele tuturor celorlalte conturi! 
Ideea Microsoft de a crea securitate a fost de a construi un loc unde sa adune toate credentialele tale – de ce un hacker sa se chinuie sa sparga mai multe softuri pentru a extrage parole(?!)... Felicitari Microsoft!


ps. ați încercat noua tema – black – a  lui Office? E mișto. Office’ul merge la fel de prost dar măcar arata cool! 
.

miercuri, 10 februarie 2016

Cenzura - URA!

.
Cam asta inseamna sa fii si idiot si incult. Adica PSD’ist.

Avem una bucata mahar in pulitica de la noi (pe numele sau de scena Liiiiviu Dragneaaaa) care s’a ofticat ca prea multi au inteles cu ce se mananca al sau partid si astfel PSD a cam ajuns eticheta pentru mizerii – la fel cum tiganii de cel putin o suta de ani au ajuns eticheta pentru furtisaguri. Acum poti ca in loc de “hai sa facem o tiganie!” sa spui “hai s’o comitem a la PSD!”.

Asa ca a impins deja o lege noua - inca una care arata cat de mult au preluat ei modelul ceausist - o lege de interzicere a libertatii de expresie. Ca sa nu mai aiba voie lumea sa vorbeasca despre cacanariile marca PSD…!

Si au impachetat’o ei asa a la 2016… ca de fapt este o lege a tolerantei! ca vezi-doamne la nivel european(!) se intampla lucruri care creaza necesitatea de a interzice orice lipsa de toleranta… verbala!

Intr’un mic speech de prezentare a necesitatii legii individul incepe cu “romanii sunt un popor tolerant” si inchide cu “este nevoia de programe de toleranta in scoli (…) in toata societatea romaneasca”.
Pai mai michiduta-doi, de ce pana corbului este nevoie de programe de toleranta si legiferare pentru toleranta daca noi suntem deja toleranti?! Esti primul pe care il dau in judecata pentru defaimarea intelectului intregii societati! Toate programele astea sunt numai alta portita de sugere de bani din visterie pentru voi!

Apoi: ditamai Frantia, nu numai ca nu a legiferat impotriva, ci a sarit cu mic cu mare sa apere libertatea de expresie a unor nesimtiti care produc pe banda rulanta mizerii despre tot si toate (mai putin despre ovrei, da’ ne facem ca nu stim). Ba chiar au chemat si intreg mapamondul sa se boteze ciarli…

Dar nu, Liviu Dragnea spune ca e european sa “ciocu’ mic futu’va’n aripa!”.

Dar! Aici ajungem la incultura. Aceasta nevertebrata nu stie ce s’a intamplat in Romania timp de fro’ 40 de ani! Socio-politic. Pai nimic altceva decat ca romanii au demonstrat o remarcabila capacitate a limbii romane de a fi atat de subtila… incat iti permite sa spui lucruri interzise fara a putea fi acuzat ca ai spus asa ceva! Au fost 40 de ani de pacalire a aparatului cenzura al sistemului de opresiune (la a carui reinstaurare viseaza PSD). Cum spunea cineva pe feizbuc: "Pariu cu tine pe cât vrei, Dragneo, că te înjur într-un text de o pagină atât de tare încât o să plângi, dar nu mă vei putea amenda? Ştii de ce, Dragneo? Pentru că eu am citit cărți şi tu nu! Eu ştiu să înjur fără să folosesc cuvinte urâte, dar tu nu! Şi nici prietenii tăi care te susțin nu stiu! Mă! Nu ne puteți închide gura! Pentru că sunteți mai proşti!"

Iar PSD crede acum ca o mica lege poate face ce n’a putut face un sistem intreg de supraveghere a cuvantului scris. In conditiile in care acum exista internet si oricine poate scrie in timp ce atunci toate tiparnitele erau controlate de stat!

Totusi Liviu Dragnea are dreptate undeva: da, am dovedit o toleranta formidabila – ca popor. Am tolerat aceasta clica de imputiti din politica noastra groaznic de mult!
 .



joi, 21 ianuarie 2016

Putin despre cel inteligent

.
Am preluat de aici. Eterna poveste...
We have all heard the phrase, “ignorance is bliss.”
That is actually very true. It turns out, the more you know about this planet and the people on it, the harder life becomes. Realizing when someone is telling a lie based on their body language or facial expression, understanding the complexities of social frustrations, and a plethora of other things may seem like a great gift to some, but in reality this type of intelligence can often feel like a hassle.
Hearing people whine about how their life is “unfair”, when they do nothing to change their projected path? Knowing that they are part of the problem is their ignorance (because they can’t see that)- and it is part of your intelligence (because you can.) You understand the varied differences in life and what each event or decision may unfold.
Besides these things I mentioned, what are other ways that being intelligent may make your life difficult?
1. Your sense of humour is your own. Few will get your sense of humour. Or you’ll be so funny that people will inevitably miss the hidden sentiments in your humour. Both will make you weep for humanity.
2. Your intelligence is ignored. One night you and a group of friends are looking up at the sky when one of them points to a bright point of light. “Look,” he says, “It’s a satellite.” Looking up, you realize he’s pointing at Venus, and you say so. But then this girl (who thinks you’re arrogant for some reason) agrees it is definitely a satellite, adding, “Sorry, but you’re wrong.” The next day, you email them a link to a site that explains satellites in geosynchronous orbit are usually too far away to be seen by the naked eye. “He’s still on about that?” they whisper when you turn your back. “What a douche.”
3. It’s harder to make friends. Intelligent people seek other intelligent people to befriend. When intelligent people meet someone new, they ask clever, seemingly innocent questions that help them identify whether the person is someone worthy of their friendship. Even if a potential friend has much to offer or similar interests, an intelligent person may be quick to blow him or her off if the person doesn’t display a level of insight into the world that matches theirs.
This means intelligent people tend to be lonely. They become used to being alone and find solace in their work. While this means they dedicate more time to making breakthroughs in their field, they are at risk of developing depression.
4. It’s a lose-lose situation in terms of your identity. You can’t call yourself intelligent without being seen as an arrogant prick. But you also can’t also call yourself otherwise, without everyone seeing you as pretentious. And half the time, you’re not even defining yourself by your intelligence, other people are. But the minute you take the time to address it, you’re pompous. You’re silent? You’re summoned to speak. You talk? You’re being smug. Nope, you can’t win. Ever. Which is sad because being smart is supposed to be fun; but really, it just ends up feeling like a lot of boring and painful work.
5. You’ll be hard on yourself when you don’t “get things.” After all, you’re intelligent; understanding things and being imaginative or creative or critical is not “supposed” to be difficult. But no matter how smart you are, there will be things that you don’t get. And they will keep you up and night and cause you to believe that you’re losing your brainpower.
6. Over-analyzing can cause “paralysis.” Intelligent people like to be aware of all the pros and cons before making a decision. Knowing these can often stop them from making a decision altogether. That’s because they over-analyze and let potential “what if” scenarios get the better of them. This may also be because many intelligent people are perfectionists and just want to make sure they get the best possible result.
If they are leading a team or organization, this combines for potentially disastrous effects. Imagine: you’re responsible for making the final call on the direction your company is going to take, but you can’t decide on what the core values should be.
7. When you are wrong, or make a mistake, it’s the focus of everyone.  Soon after the Venus/satellite incident, you let it slip that you think Desmond Tutu is a jazz musician, and suddenly your knowledge (or lack thereof) is all anyone wants to talk about. And now you have a reputation for being both arrogant and ignorant.
Despite all these things mentioned, being smart is a blessing. I know it doesn’t feel like it sometimes (like when you are watching anything to do with politics and your brain happens to explode) but trust me, it is a good thing.


.

vineri, 15 ianuarie 2016

visuri si demitizare

.
unele visuri trebuie sa ramana neatinse.
atinse... se demitizeaza.
demitizarea saraceste viata unui om (simplu).
iar eu sunt un om simplu.
.

joi, 14 ianuarie 2016

Twitter review


 .
Dupa 24 de ore: as spune soft de proasta calitate – dar ar fi un eufemism!

Puncte bune:
Iti alegi sursele de “stiri”.

Puncte proste:
Confuzant. Nu e clar cine cu care a vorbit, thredul de discutie nu are o cursivitate grafica limpede. Unde s'a terminat o discutie si a inceput o postare noua....
Mesageria e inca zona neatinsa – pare sa aiba alte efecte decat cele dorite.
Mentionarea cuiva este complet cretina – nu are functie de recunoastere a apropiatilor mentionati.
Nu poti edita un mesaj odata scris.
Iti propune constant tampenii: persoane pe care sa le urmaresti complet cretine, fara nici o legatura cu zona ta, desi este configurata propunerea “tailored for you”. Am dat “follow” preponderant pe surse de securitate IT (nume mari in domeniu) si mi se propune sa ii urmaresc pe Marius Moga, Inna, stirile ProTV, Delia! Are you for real?! De cand sunt astia somitati in securitate IT?
Nu iti permite sa ai canale (surse) nepublice. Adica din 10 surse pe care le urmaresc sa am doua care sa nu fie aratate tuturor ca le urmaresc.
Iti trebuie cunostinte de magie de nivel trei ca sa publici content video, imagine.
Afisare de imagini care odata realizata se poate vedea trunchiat, iar la vizualizare utilizatorul nu are nici un motiv sa banuiasca acest lucru. Vede jumatate din imagine, astfel imaginea nu prezinta cap si coada (sens), se trece mai departe banuind ca e o postare proasta.
Iti cere date personale  - orice esti sufficient de idiot sa dai pe langa mailul pe care il dai din start: cont FB, numar telefon, card, lista de contacte din mailurile tale, de oriunde…

Concluzie:

Evident nu calitatea e factor de succes, nu "customer satisfaction" e factor de succes, ci forta cu care esti capabil sa impingi celor multi un crap (vorba unui coleg) pe gat.
 .

miercuri, 13 ianuarie 2016

Oamenii si sexul

 .
Scrii ceva cu sex se tripleaza accesarea. Accesare venita aproape exclusiv din facebook. Din lista de cunoscuti de pe FB. Care desi e (uneori) filtrata, iata ca in continuare e compusa din persoane mult mai interesate de trivialitati stupide decat de subiecte interesante.


Pe vremuri as fi avut curiozitatea sa aflu care sunt acestia urmarindu'le IP'urile de accesare. Acum... mi'e lehamite. Ma multumesc cu concluzia ca daca vreau sa ceva sexual aparte pot pune aici, apoi distribui pe FB si clienti exista!

 
.